Era odată un cioban cu oile lui cu tot pe o pajişte frumoasă, între munţi, cu ape cristaline ce susurau şi cu peşti zbanghii ce zbenguiau în linişte. Şi numai cum sta ciobanul în ghioaga lui, iată, vine un OZN! Se deschide o uşă şi începe să dispară tot: munţi, ape, oi, peşti, tot, tot, doar ciobanul rămâne pe loc. Uimit, zice:
– E, na! Cum pana mea?