Un italian angajeaza 3 români sa-i vopseasca gardul care imprejmuia casa.
Dis-de-dimineața, înainte de a pleca la serviciu, italianul le da celor trei instructiunile:
— Aveți aici 3 galeti de vopsea care va vor ajunge sa vopsiti tot gardul. în bucatarie e mancare, când o sa va vina foame, va puteti servi. Aaa, era sa uit. Ati vazut calul pe care il tin inchis în spatele curtii? Sa nu cumva sa lasați poarta dechisa sa scape de acolo ca nu știu ce fac cu voi. S-a inteles?
— Am inteles sefu, raspund românii într-un glas. Pleaca italianul, iar românii se apuca de treaba. Nu după mult timp, unul din ei zice:
— Maa, mie mi-a venit foame, hai sa vedem ce are asta de mancare! Bucataria italianului, plina de bunatati. După un ospat pe cinste, românii cauta și ceva de baut, dar nu gasesc decat apa și suc. Atunci, unul dintre ei zice:
— Ma, știu eu cum sa facem rost de bautura. Mergem și vindem o galeata de vopsea, cumparam bautura, iar vopseaua de ramane o mai diluam, o mai lungim și terminam noi gardul. După ce au baut s-au apucat de vopsit, dar când mai aveau vreo 3 m din gard se termina vopseaua.
— Acum ce dracu facem? De unde luam vopsea? Italianul o sa-si dea seama ca noi am luat-o.
— Ma fratilor, las pe mine, zice unul mai istet, ca știu eu cum facem. Mai strangem putina vopsea pe pensula și dam pe botul la cal, iar când va veni italianul îi vom spune ca acesta a scapat și a mâncat-o. Zis și facut. Pe seara, ajunge și italianul acasă.
— Ma, ce-ati facut cu vopseaua? Eu am calculat la fix și trebuia sa va ajunga.
— Sefu, ne pare tare rau, dar a scapat calul și a mâncat-o. La auzul acestor vorbe, italianul intra în casa, ia pusca și nici una nici doua, impusca calul.
— Ce naiba domle, pentru o galeata de vopsea ai omorat saracul animal? Iti cumparam noi alta.
— Ba fratilor, vedeti voi casa asta? Tot cu români am facut-o. Da-l incolo de cal, mi-a mâncat 30 de saci de ciment, 800 de caramizi, 4 grinzi!
