De o vreme de cate ori il prindea ursul pe iepuraș prin pădure zicea de ce nu porti ma sapca și il lua la bataie. Bataie azi, bataie maine, se enerveaza iepurașul, hai la leu sa se planga.- Maria-ta, uite ce mi se întâmpla, ursul ma bate zilnic ca n-am sapca. E inadmisibil, eu nu port sapca, nu pot, fac urticarie la urechi, faceți ceva !
— Bine iepurașule, aranjez eu.
Se face iepurașul ca pleacă și se ascunde sa vadă ce face leul. Leul era prieten cu ursul. Trimite sa-l cheme si-l ia la prelucrat.
— Ba prostule, n-am nimic impotriva sa-l bați pe nenorocitul ala de iepuraș da’ gasește și tu un pretext mai inteligent ce dracu’. Fii atent cum faci. Te duci la el zici da o tigara, asta nu fumeaza, pac l-ai prins. Sau și zicem ca are la el din întâmplare, daca-ti da cu filtru zici ca vroiai fără și așa mai departe, il prinzi cu ceva. Dacă are și zicem de toate, ceri un foc, daca-ti da de la chibrit zici ca vroiai bricheta etc. Ai priceput ?
Bun.
A două zi il întâlnește ursul pe iepuraș.
— Ia vino ba aici.
— Da nene ursule, ce e ?
— Da o tigara.
— Imediat nene ursule. De care vrei, cu filtru, fără filtru, cu porttigaret, fără ?
Se gandeste ursul.
— Da una cu filtru.
— Poftim. Acum pot sa plec ?
— Nu inca, mai stai. Da un foc.
— De care nene ursule ? Am chibrituri, amnar, bricheta, bete de frecat.
— Da de la bricheta.
Sta ursul, fumeaza tigarea, o termina, se uita la iepuraș.
— Iar nu ti-ai luat ma sapca ?
