Extenuat de lupta pentru iesirea din criza, premierul face el insusi una
si, cum se mai zice, da ortul popii.
Funeralii nationale, popor, sobor, alesi, culesi, regrete eterne etc.
Pe marginea mormantului,Traian Basescu plange în hohote din ambii ochi
smulgandu-si ultimele suvite din parul restant iar Elena
Udrea, cernita toata, jeleste telegenic și ecumenic.
In trei cuvinte, mare jale mare!
In drum spre iesirea din cimitir, Elena Udrea se apleacă discret la urechea
lui Traian Basescu si-i sopteste plina de speranta:
— Traiane, nu-i așa ca as putea acum sa-i iau eu locul?
Iar Traian Basescu o asigura:
— Cum sa nu, Elena, numai ca trebuie sa te grabești până nu astupa aia groapa.
