Bulă vecin gard în gard cu Istvan.In curtea lui Bulă, chiar lanaga gard, cu crengile intinse și deasupra curtii lui Istvan, crestea un mar.Unul din mere mai coapte cade în curtea lui Istvan.Bulă il striga afară pe acesta și îi cere sa îi inapoieze marul căzut din copac.Se cearta ei vreo 10 minute când Bulă vine cu o idee:
— Mai Istvan, uite cum facem.Ne tragem unul celuilalt cate un sut în coa*ie.Care rezista mai bine fără sa tipe sau sa schiteze vreun gest, al lui sa fie marul.
Istvan e de acord, dau cu banul, castiga Bulă sa dea primul.Se duce Bulă, se incalta cu vechii lui bocanci din armata, revine și îi fu*te una în coa*ie vecinului, cât poate de tare.Istvan, încremeneste de durere, albastru-verzui la fata cu lacrimile involuntare siroind pe obarji.După un sfert de ora, gafaind și încă albastru la fata, se apropie mergand cracanat Istvan, și spune:
— Acum e randul meu.
La care Bulă zice:
— Lasa ma, pastreaza tu marul.
