Vrând să nimicească şi ultimele rămăşiţe ale oştii otomane, Ştefan cel Mare pleacă în urmărire cu oastea sa. Ajung astfel pe meleaguri dobrogene, la Marea cea Mare, şi mai exact la Costineşti, lângă Obelisc. Ştefan priveşte monumentul din faţa sa spunând:
– Obelisc, oştenii mei!
– O belim, Măria Ta.
Ion vine la Istvan, cu furca!!! — Te omor, ba! — Stai, mai Ioane! Ce ti-am facut? — Ba, voi l-ati omorat pe Mihai Viteazul! Ba Ioane, asta a fost acum 500 de ani. — Da, ba! Da eu azi am aflat!!! (...)
Un ostean vine în goana la Stefan cel Mare. — Maria Ta, Maria Ta, vin turcii!!! — Cati sunt, ostene?? — 1000 de turci. — Bine, adu-mi camasa mea rosie, ca dacă sunt ranit în lupta sa nu vadă ostenii sangele și sa lupte în continuare. Pleaca Stefan la lupta, castiga batalia. A două zi: […] (...)
Pana la urma, Mircea cel Mare, desi batran, il va ingenunchea pe trufasul otoman cu câteva proverbe și zicatori bine plasate. (...)
Stefan cel Mare le vorbește razesilor înainte de lupta cu turcii: — Razesi, mâine la orele 8: 00 am avem lupta cu Osman și armata lui, așa ca sa veniti toți cu sabii, furci, coase și ce mai aveți pe-acasa ca sa tinem piept dusmanului. Ba, da’ sa veniti, c-am vorbit cu omu’. (...)
Stefan cel Mare la razboi: — Pe cai, ostenii mei! — Pe care cai, Maria ta? (...)
de Unde avea Mircea cel Batran cizmele? — de la genunci în jos. (...)