Gorila de munte (Gorila beringei beringei) a fost descoperita abia în anul 1902. Populatiile acestei specii de primate au fost decimate de vanatoare, distrugerea habitatului și traficul ilegal de pui de gorila. Este cea mai mare specie de maimuta din lume, un mascul doborat în anul 1966 în Camerun cantarea 266 kg. În ciuda acestor dimensiuni impresionante și a infatisarii terifiante, gorila de munte este de fapt cea mai pasnica maimuta, fiind mult mai putin agresiva decat rudele sale, cimpanzeii. Este un vegetarian linistit, peste 90% din dieta sa zilnica fiind alcatuita din fructe, frunze, lastari de bambus și insecte. În prezent mai supravietuiesc doar în Uganda, Rwanda și Republica Democrata Congo. Razboaiele interetnice din Rwanda și Congo au dus la vanatoarea pe capete a gorilelor din rezervatii de catre soldatii din ambele tabere aflate în conflict. Astazi mai supravietuiesc doar 720 de gorile de munte.
Strutii se hranesc în general cu plante, insecte sau seminte, insa daca gasesc, nu se feresc sa manance și resturi ale altor animale, lasate în urma de "ucigasii" carnivori.
Cel mai mare fluture din Europa este Saturnia pyri care zboara prin livezi, gradini, zone deschise sau impadurite. Interesant la aceasta specie este faptul ca larvele consuma mai ales frunze de pomi fructiferi de par. Hrana lor este completata și cu frunze de mar, cais, plop, cires, nuc, paducel, frasin, etc. Femela este mai mare decat masculul are anvergura aripilor de 15-16 cm. Aripile fluturelui sunt colorate în nuante maronii, rosu, bej, gri, ocru și alb. Pe aripi fluturele are 4 ochi în scopul de a speria pasarile. Adultii nu se hranesc, ei traiesc atat cat este suficient sa se imperecheze și sa depuna ouale în scopul de a mentine continuitatea speciei.
Drosera sau roua cerului este un gen de plante insectofage, face parte din familia Droseraceae, genul cuprinde aproximativ 200 de specii. Roua cerului, denumita stiintific Drosera rotundifolia, este una din putinele plante carnivore ce pot fi intalnite și în Romania. Aceasta este o specie ocrotita, ea poate fi admirata în turbariile muntoase, majoritatea astazi aflate în rezervatii naturale. Planta consuma: aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi usor recunoscuta dupa florile de culoare alba și indeosebi dupa frunze, care au pe suprafata lor numerosi peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perisorii, numiti și tentacule, secreta substante lipicioase care se aduna sub forma unor picaturi stralucitoare de roua, de unde vine și denumirea plantei. Radacinile droserei sunt destul de slab dezvoltate. Frunzele sunt dispuse sub forma unei rozete bazale. Petiolul lor este lung, iar limbul este acoperit de peri. O insecta care se asaza pe o frunza a acestei plante se lipeste de sucul lipicios al perilor maciucati. Facand miscari de eliberare, ea se lipeste de mai multi peri. Perii se incolacesc în jurul insectei și secreta un suc lipicios, abundent, care sufoca insecta. Ea este apoi digerata de anumite enzime proteolitice timp de cateva zile, din insecta ramanand doar scheletul chitinos.
Furnicile-tesatoare Oecophylla traiesc în tarile tropicale și isi tes cuiburile din frunzele copacilor, munca fiind realizata de larvele lor tesatoare ce isi fac treaba ca niste suveici.
In Australia traiesc aproximativ 1500 de specii de paianjeni. Datorita acestui lucru, o persona din Australia inghite, în medie, aproximativ 3 paianjeni în fiecare an.
In lume exista 600 de specii de plante carnivore, care se hranesc în special cu insecte. Anumite plante carnivore se hranesc insa și cu broaste, pasari și chiar maimute de talie mica!
Unele insecte, precum mustele și tantarii, se ajuta de muschii de zbor pentru a misca partile laterale ale corpului. Acest lucru face ca aripile sa vibreze, de aici provine bazaitul sau zumzaitul insectelor..
Trasul pe roata era o inventie aplicata pe scara larga în centrul și nordul Europei. Victima era, pentru inceput, fixata de sol cu membrele larg desfacute și bine intinse. Apoi, sub fiecare incheietura a mainilor și picioarelor erau trecute bucati solide de lemn. Calaul zdrobea incheieturile victimei, presandu-le cu o imensa roata de lemn, intarita cu piese de metal. Procesul continua cu fracturarea oasele mainilor și picioarelor celui condamnat. Odata membrele zdrobite, victima era legata în jurul rotii și lasata sa moara din cauza durerilor sau a setei. Cei care supravietuiau chinului puteau rezista zile intregi legati de roata, timp în care insectele și pasarile se hraneau în voie din trupul acestora. În general, condamnatii erau expusi în piete publice sau la rascrucile drumurilor, pentru ca toti sa ii poata vedea și sa le evite exemplul.
Paianjenii se folosesc în mod frecvent de matasea pe care o pot secreta. Paianjenii fac parte din clasa arahnidelor, ei fiind de asemenea terestri, insa trebuie mentionat ca anumite specii s-au adaptat cu mare usurinta la apele dulci, ei au insa dimensiuni foarte mici. Felul în care acestia supravietuiesc acolo poate sa fie destul de ciudat, avand în vedere ca ei prind bulele de aer și le duc dupa ei, pentru a se putea hrani cu insectele sau pestii mici din adancuri.