Perioada de imperechere la broasca testoasa de stepa se caracterizeaza prin lupte violente ce se dau intre masculi, care se desfasoara pe baza unor adevarate strategii de bataie cu ciocniri, loviri frontale sau laterale, impingeri și chiar muscari la nivelul membrelor.
Broasca testoasa europeana are o culoare variabila, cu tesutul de nuanta ce se extinde de la brun pana la negru, pe suprafata careia se gasesc raspandite mici pete sau linii de culoare galbena. Pe regiunea capului, a gatului și a membrelor se gasesc de asemenea pete de culoare galbena.
Cea mai mare broasca din America de Nord este broasca-bou (Rana catesbeiana) cu lungimea corpului de 9-20 cm. Traieste mai mult în mediul acvatic în cursurile lente de apa și are timpanele foarte mari. La aceasta specie femela depune cateva mii de oua, iar mormolocii ajung la stadiu final de dezvoltare la varsta adulta foarte greu, abia dupa 4 ani.
Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca furnicile au memoria foarte buna și capacitatea de a imita. Ele sunt capabile sa invete și o fac mult mai repede decat alte specii de insecte, decat broastele sau unele pasari.
Centipedul amazonian urias este cel mai mare reprezentant al genului Scolopendra, adultul depasind adesea 30 cm. Acesta traieste în nordul și vestul Americii de Sud, dar și în Trinidad-Tobago, Jamaica și Insulele Virgine. Corpul centipedului urias este format din 21-23 de segmente rosii sau maro, cu tot atatea perechi de picioare. Aceasta insecta este carnivora, hranindu-se cu soparle, broaste, pasari mici, soareci, tarantule și chiar lilieci, pe care-i poate prinde din zbor. Acesta dieta este posibila datorita veninului puternic. Centipedul urias poate rani cu usurinta un om, provocandu-i umflaturi, febra și slabiciune. Chiar daca muscatura acestuia este extrem de dureroasa, este putin probabil sa fie fatala omului.
Serpii, soparlele, broastele testoase și crocodilii sunt unele din cele mai cunoscute reptile. Dinozaurii, liderii acestei clase, au dominat Pamantul pentru mai bine de 250 de milioane de ani.
O broasca din desertul australian poate supravietui timp de 2 ani fara apa, asteptand sa o trezeasca o ploaie din starea letargica în care se afla. În acest interval de timp ea sta infasurata într-un fel de gogoasa umeda.
Femela broastei testoase europeane depune 2-5 oua, cu coaja tare, ce vor ecloza în august sau septembrie. Uneori, puii intra direct în hibernare pana primavara viitoare. Aceasta specie ierneaza pe fundul apelor, o data cu sfarsitul toamnei și pana la inceputul lunii aprilie. La finele lunii mai sau inceputul lunii iunie, femela depune 3-16 oua de marimea oului de porumbel, în regiunile inundabile ale Deltei Dunarii, se urca uneori în salcii și depune ouale în pamantul afanat din scorburi, dar obisnuit pe mal, nu departe de luciul apei. În mod obisnuit, toamna sau chiar primavara urmatoare, puii ies din oua, spargand coaja cu ajutorul unui dinte de eclozare de natura cornoasa, situat pe maxilarul superior. În captivitate, aceste testoase nu intra în hibernare în conditiile în care se tin la o temperatura ridicata (cea a camerei), dar în acest caz necesita o ingrijire atenta din partea noastra.
Broasca testoasa cu tample rosii este originara din America de Nord, mai precis din regiunile subtropicale, este în prezent tot mai raspandita în lume. La tineret, coloratia exteriorului este foarte intensa, cu parte dorsala verde, brazdata de linii galbene, verzi și negre, care se extind și la nivelul gatului, capului și membrelor. De fiecare parte a corpului, în zona posterioara a ochiului se gaseste o pata de culoare rosie, de unde de altfel ii vine și denumirea de testoasa cu tample rosii. Uneori se poate observa pe suprafata capului o dunga sibtire, de culoare rosie, mai mult sau mai putin intensa. Pe masura inaintarii în varsta, testoasa cu tample rosii se inchide la culoare, ajungand la maturitate pana la o nuanta de verde brun, cu reflexe violete, ceva mai pronuntate la masculi. Liniile galbene sunt mai putin evidente și conturate, iar zonele post oculare au o coloratie rosie mai putin sensibila. Cu inaintarea în varsta se mai poate observa și o crestere relativ exagerata a ghearelor, care exista un indiciu în aprecierea varstei.
Amfibienii se pot adapta atat la viata pe uscat, cat și la cea în apa. Aceasta clasa include broastele și salamandrele.
Broastele sageata amazoniene sunt amfibienii grupati de specialisti în genul Dendrobates care s-au adaptat la atacul pradatorilor naturali prîntr-o arma putin obisnuita, prin pielea lor veninoasa. Aceste broaste secreta toxine alcaloide prin piele, fapt ce duce la otravirea oricarei creaturi care intra în contact cu ele. Majoritatea celor 175 de specii nu sunt mortale cu exceptia unora care pot ucide usor orice om care intra în contact cu epiderma lor periculoasa. Toate aceste broaste prezinta culori vii, puternice și contrastante pentru a avertiza astfel orice eventual pradator. Pielea de pe spatele broastelor sageata secreta toxine alcaloide cu efect neurotoxic. Un astfel de amfibian produce zilnic o cantitate de toxine capabila sa ucida 10 oameni adulti. Broastele nu isi secreta propria otrava, alcaloizii respectivi fiind sintetizati din anumite specii de furnici și muste consumate de acesti amfibieni. Din acest motiv, broastele sageata tinute în captivitate și hranite cu hrana atipica nu au secretat periculoasele toxine.