Broasca Rheobatrachus silus este o specie foarte rara din Australia, numita și broasca-ornitoring. Particularitatea ei consta în metoda unica de reproducere. Femela poate produce aproximativ 18-25 de oua, iar acestea dupa ce sunt fecundate sunt inghitite și clocite în stomac. Ouale secreta o substanta care suprima digestia și astfel ele se dezvolta în mod normal. Mormolocii se formeaza în oua, apoi dupa eclozare ei ies afara prin gura mamei.
Broasca testoasa de mare este o specie mai rar intalnita la noi, insa poate fi totusi vazuta la Muzeul Deltei Dunarii de la Tulcea, unde este expus un exemplar prins la Sf. Gheorghe în anul 1968, precum și la Muzeul Marinei de la Constanta.
Broasca testoasa de desert Gopherus agassizii este o specie endemica din California (SUA), ce poate rezista un an intreg fara sa bea apa, în rest procurandu-si necesarul din ierburile pe care le consuma sau numai atunci cand, în micile bazine pe care le sapa în pamant, se strange apa din rarele ploi de peste an.
Broastele testoase nu au dinti, la ele exista niste placi cornoase ascutite care acopera marginile maxilarelor.
Creierul broastei testoase este mic și putin evoluat, în schimb organele de simt, cum sunt: vazul și mirosul, sunt deosebit de fine, fiind capabile sa sesizeze imediat variatiile de lumina foarte putin diferentiate, precum și urmele foarte slabe de mirosuri.
Daca vreti sa va delectati papilele gustative cu sashimi din broasca bucatarul va taia o broasca în fata dumneavoastra și va va servi inima care inca pulseaza. Sashimi este o delicatesa din fructe proaspete de mare taiate felii, deci restul felului de mancare va consta în carne de broasca, rece și negatita.
Broasca testoasa de apa este raspandita pe un areal mare, ce cuprinde Europa, Asia Occidentala și Africa de Nord-Vest. În Romania, ea a fost raspandita pe aproape tot cuprinsul tarii, dar în efective relativ reduse, iar astazi este tot mai putin intalnita. Locurile preferate ale acestei broaste testoasesunt malurile lacurilor cu vegetatie acvatica bogata, precum și zonele mlastinoase, greu de strabatut de alte animale.
Broasca testoasa de uscat are un test convex, cu contur rotunjit, fara a se latii spre partea posterioara. Nu prezinta tuberculi cornosi în regiunea cozii. Solzul supracaudal este divizat în doua, iar formatul general este în mod obisnuit oval.
Datorita faptului ca are o carapace foarte solida, broasca testoasa europeana are în general putini dusmani și acestia mai ales în perioada de tineret, cand carapacea este mai moale, aceasta intarindu-se odata cu varsta.
Exista o broasca care se agata de suprafetele verticale, ziduri, copaci, pietre folosindu-se de abdomenul sau ca de o ventuza. Aceasta specie are lungimea corpului de 3-5 cm și se numeste broasca patrunjel (Pelodytes punctatus), numele ei vine de la petele verzi care apar pe un fond de culoare deschis de pe partea dorsala a corpului. În perioada de reproducere femela depune ouale sub forma unor siraguri late în apa, apoi dupa eclozarea oualor apar mormolocii care ajung la o lungime mai mare decat a adultilor.
Broasca poate supravietui saptamani intregi temperaturilor foarte joase sau foarte ridicate, chiar daca isi lasa mai mult de jumatate din corp sa inghete.