Intrebare la un examen de fizica la Universitatea din Copenhaga:
Cum se poate masura inaltimea unei cladiri cu un barometru?
Raspuns student: Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara și se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii. Studentul a fost dat afară de la examen. Studentul a facut contestatie, care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca întrebărea nu impunea o anumita solutie. Dar cum răspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.
Raspuns student: Se arunca barometrul de pe cladire și se masoara timpul până la impactul cu solul. Inaltimea cladirii = (g*t2)/2. Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student: Dacă este o zi insorita, se aseaza barometru pe cladire și se masoara umbra de pe sol. Cunoscand lungimea barometrului și a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare.Examinatorul solicita o alta solutie.
Raspuns student: Se leaga barometrul cu o sfoara și este lasat sa oscileze liber la sol și pe cladire. Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala (g), se poate masura inaltimea cladirii în functie de variatia “g”. Examinatorul solicita o alta solutie și atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa.
Raspuns student: Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol și pe cladire — presiune care variaza cu inaltimea — și determinarea inaltimii cladirii în functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una: Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Îmi puteti spune în schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii…?
Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel.
