Ion:
— Mai Vasalie, da-mi un chil de palinca ma, până o fac pe a mea.
Vasalie:
— Ia mai Ioane, ca doar suntem preteni.
Ion, după două zile:
— Mai Vasalie, mai da-mi un chil de palinca ma, ca n-am reusit s-o fac.
Vasalie:
— Ia ma Ioane, ca o s-o faci azi mane și tu.
Ion după o saptamana venea spre poarta lui Vasalie care era la masa cu Maria lui și zice:
— Tu, Marie, dacă vine la noi zi-i ca nu-s acasă (si se baga sub pat).
Vine Ion și zice:
— Ziua bună Marie!
— Ziua bună Ioane. Apoi Vasalie une-i?
— Nu-i acasă, zice ea.
— No, eu am vinit cu ale două chile de palinca și cu încă o jumate sa ne cinstim ca-ntre pretini din palinca noua. Dacă Vasalie nu-i aici, ne-om cinsti doar noi.
Se cinstesc, se-ncalzesc, se suie-n pat și s-apuca de treaba. Vasalie de sub pat aude, simte oarece și cugeta adanc:
— Tui mama ei de treaba! Ce sa fac? Pusca am, gloante am, dar nu-s acasă.
