Satul era amenintat de viitura. Toata lumea alerga disperata sa-si salveze bunurile și pe ei insisi din calea prapadului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc. Vecinii lui il întreabă:
— Ce faci, Ioane? Nu vezi ca vin apele peste noi?!? Fugi, salveaza-te!
— Nici nu ma gandesc! Eu stau aici cuminte, ca ma salveaza Dumnezeu. ..
Zis și facut. Vin suvoaiele peste sat. Ion, se urca pe acoperisul casei și sta și asteapta. Un grup de oameni trece pe lângă casa lui într-o barca de salvare.
— Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari în barca, ca ai sa te ineci!
— Nu, raman aici! Dumnezeu e mare și puternic și ma va salva!
— Treaba ta!
Mai sta ce mai sta, trece și cea de-a două barca pe lângă el.
— Hai, Ioane, sari în barca și salveaza-te!
— Nu, nu! Dumnezeu e mare și ma va salva!
— Ma, Ioane, ești nebun, hai odata, ca te ia apa!
— Nu!
Pleaca și a două barca. La cea de a treia barca, povestea se repeta. Apoi, Ion moare inecat și ajunge în Rai. Ajuns la portile Raiului, furios nevoie mare, bate cu putere și cere sa fie lasat sa vorbeasca cu Dumnezeu.
— Pai bine, Doamne! Eu ma rog atata la tine. .. îți dau toată increderea mea și tu ma lasi sa mor?!?
— Cum ziceai ca te cheama? întreabă Dumnezeu.
— Ion.
Cauta Dumnezeu în registrul lui și gasește numele lui Ion.
— Mai, Ioane, nu știu cum să-ți spun. .. dar la mine aici figureaza ca ti-am trimis trei barci!
