Mergea unu’ pe un camp. Da peste o groapa, adanca, de nu-i vedea fundul. Ia o pietricica, o arunca în groapa, asculta. nimic. Ia un bolovan, il arunca, asculta, nimic. Ba, ce dracu’, asta n-are fund?! Vine cu o sina de cale ferata lunga d-un metru, o rostogoleste până la buza gropii, și o arunca. Ba, asta tre’ sa zdrangane când ajunge jos! . nimic!- Mamaaa, groapa asta merge până în fundul pamantului!!! Când sa plece, apare o capra în fuga și sare în groapa.
— Mamaaa, ce capra nebuna, cum s-a aruncat în groapa asta fără fund!! Pleaca cam nedumerit și se întâlnește cu unu’, care il întreabă:
— Ba, n-ai vazut o capra? O capra alba, cu barbuta, două cornite?
— Da, aia.
— Era capra ta?
— Da.
— Bai, frate, îmi pare rau, ți-a inebunit capra, s-a aruncat într-o groapa adanca și n-am mai vazut-o!
— Cum dracu’ s-a aruncat, ca o legasem de o sina de tren lunga de-un metru ?!
