Intr-un sat murise mama preotului iar invitatul de onoare la parastas a fost țiganul care era și finul popii. Toata lumea a mincat aperitiv, ciorbita, varza cu fripturica, au baut țuica, vin iar țiganului nostru i s-a servit numai cartofi fierti cu apa de la robinet. Vazand aceasta, țiganul il întrebă discret pe parintele care e treaba cu cartofii aia fierti iar parintele îi răspunse ca fiind invitatul de baza, obiceiul în satul acela era ca acestuia sa i se serveasca ce i-a placut cel mai mult și mai mult defunctei. Nu trecu mult și murii și mama țiganului iar după slujba, la parastas, parintele a fost numit invitatul de onoare care se afla în capul mesei. Ce a fost acolo n-are rost sa va mai spun ca s-a lasat cu bairam, o masa mai ceva ca la revelion însă pe parintele nu-l baga nimeni în seama.
Atunci, putintel nervos îi spuse țiganului:
— Bai fine, dar mie nu-mi dai o cafea ma?
— Pai, nasule ești invitatul de baza și știi foarte bine cheștia aia cu obiceiul locului…
— Pai și ce, matii nu i-a placut nimic?
— Ba da parinte, puta i-a placut — Puta mănânci!
