Un tânăr novice ajunge la o manastire.
Sarcina pe care o primeste este aceea de a-i ajuta pe alti calugari sa transcrie vechile canoane și reguli ale Bisericii.
Tanarul novice observa ca ceilalti frati fac aceste transcrieri plecand tot de la niște copii mai vechi și nu de la manuscrisele originale.
Se duce la parintele abate și îi explica acestuia ca dacă în prima copie s-a strecurat o greseala aceasta s-a propagat în toate copiile urmatoare și de la o generatie la alta.
Parintele abate îi răspunde:
— De multe secole se procedeaza în acest fel și facem copiile plecand de la copia precedenta. Dar observatia ta este corecta, fiule.
Ca urmare, în dimineața urmatoare, parintele abate coboara în adancurile pivnitelor manastirii, într-o caverna unde erau pastrate cu sfintenie manuscrisele și pergamentele originale.
Acolo unde, de secole, n-a mai pus nimeni piciorul, unde nimeni n-a mai intrat sa deschida cufarul în care sunt pastrate pretioasele documente.
Astfel se scurge dimineața, pe urma pranzul, seara și chiar noaptea intreaga, fără ca parintele abate sa dea un semn de viața. Alarmat, în cele din urma tânărul novice coboara sa vadă ce se întâmpla.
Il gasește pe batranul abate complet devastat, cu vesmintele smulse, cu fruntea insangerata lovindu-se într-una cu capul de pereti.
Tanarul se repede sa-l ia în brate și întreabă:
— Parinte abate, ce s-a întâmplat?
— AAAHHH !!! CARITATE !!! CARITATE !!! Aici scrie ca trebuia sa facem legamant de CARITATE nu de CASTITATE!!!!!!!!
