Merge ursul prin pădure.
Pe braț purta un manuscris.
Se întâlnește la un moment dat cu vulpea.
Vulpea:
— Servus, ursule.
— Buna.
— Da’ ce ai tu acolo, pe brat?
— Ia uite, o lista cu cei pe care trebuie sa-i rup.
— Aoleo, ursule, ma aflu și eu pe acolo ?
Se uita ursu’ ce se uita și zice:
— Ai ghinion, trebe sa te rup.
— Aoleo, ursule, lasa-ma sa-mi mai văd o data puisorii, uite, îți promit ca vin inapoi.
O lasa ursul sa plece.
Merge vulpea, își pupa puii, vine înapoi și o rupe ursul.
Mai merge ursul ce merge și se intilneste cu lupul.
Lupul:
— Servus, ursule.
— Buna.
— Da’ ce ai tu acolo?
— Lista cu cei pe care trebuie sa-i rup.
— Și is și eu pe acolo?
Se uita ursu’ ce se uita și zice:
— Ai pus-o lupule, trebuie sa te rup.
— Aoleo, ursule, lasa-ma sa-mi mai văd o data puii și vin inapoi.
Merge lupul, își pupa puii, vine înapoi și il rupe ursul.
Mai merge un pic ursul și îi iese în fața iepurașul.
— Ziua buna, nea’ Ursu’.
— Asa sa fie, iepurașule.
— Ce ai tu acolo?
— Lista cu cei pe care trebuie sa-i rup.
— E și numele meu pe acolo?
— Mai, iepurașule, este.
Da’ il ia iepurașul pe urs așa mai prieteneste și zice:
— Și nu am putea rezolva cumva sa scap?
— Ba da.
Și scoate ursul o radiera și sterge numele iepurașului.
