Deodata, desi pe jumatate adormita, ea simti mangaierile lui.
La început timide, ca și cum i-ar fi fost rusine. Apoi, mangaierile devenira mai indraznete. Mai mult, și mai mult, pe tot corpul ei, mâinile lui se plimbau cu nesat așa cum se întâmpla nu-si aducea aminte exact, cam cu 4-5 ani în urma.
Senzatii pe care le credea uitate se intorceau. Memoria sentimentelor era vie, și o ajuta sa raspunda la fel. Mangaierile se ingramadeau, se repetau, el o invaluia, o intorcea.
Acum era ca un vartej de senzatii de nedescris.
Deodată nimic. Absolut nimic.
— Ce s-a întâmplat ? întreabă ea, surprinsa. Te rog, nu te opri, mai vreau!
— Shhhh incerca el sa o linisteasca, gata, am terminat!
— Cum adica ai terminat ?
— Gata, am gasit telecomanda, dormi linistita !
