Telefonul sună de zor. O fetiţă ridică receptorul.
FETIŢA: Alo?
VOCE: Bună, scumpo! Sunt eu, tati. Mami e cumva în apropiere?
FETIŢA: Nu, mami e la etaj, în dormitor, cu unchiul Paul.
VOCE (după o pauză de uimire): Dar, scumpa mea, tu nu ai niciun unchi Paul!
FETIŢA: Oh, ba da, am, şi el e la etaj, în cameră cu mami, chiar în acest moment.
O altă scurtă pauză.
VOCE: Uf, bine atunci, vreau ca tu să faci ceva pentru mine: lasă receptorul pe masă, aleargă la etaj şi bate la uşa dormitorului şi strigă la mami: “Maşina lui tati tocmai a intrat în parcare!”
FETIŢA: Bine, tati, doar un minut.
Câteva minute mai târziu, fetiţa vine înapoi la telefon.
FETIŢA: Am făcut ce mi-ai spus, tati.
VOCE: Şi ce s-a întâmplat, scumpa mea?
FETIŢA: Ei bine, mami s-a speriat rău, a sărit din pat fără nicio haină pe ea, a început să alerge în stânga şi în dreapta ţipând, apoi s-a împiedicat de covor, s-a lovit cu capul de masa de toaletă şi acum zace nemişcată!
VOCE: O, Doamne! Şi ce poţi să-mi spui despre unchiul tău Paul?
FETIŢA: Şi el a sărit din pat, fără haine pe el şi el s-a speriat rău şi a sărit pe fereastra din spate direct în piscină. Dar cred că nu ştia că săptămâna trecută aţi scos apa, ca să o curăţaţi. S-a lovit de fundul piscinei şi cred că a murit.
O foarte lungă pauză.
VOCE: Piscină zici? Ce piscină, scumpa mea? Noi nu avem piscină!
Încă o pauză.
VOCE: Ă… Aveţi numărul 486-5731?
FETIŢA: Nu, cred că aţi greşit numărul!
