Urmărit de turci, Ştefan cel Mare loveşte calul în spate cu pintenii şi-i spune să alerge mai repede. Calul, puţin iritat, îi atrage atenţia că nu-i place atitudinea lui şi-i spune să nu-l mai lovească. Aleargă calul ce aleargă, iar, după un timp, Ştefan îl loveşte din nou cu pintenii:
– Mai repede, mai repede!
– Mă, Ştefane, nu mă mai lovi, că mă opresc şi te prind turcii!
Aleargă calul ce aleargă, după care iar este lovit:
– Mai repede, mai repede!
Calul, enervat la culme, se opreşte, iar Ştefan este prins de turci.
Înainte de a fi omorât, ca ultimă dorinţă, Ştefan cere ca să vorbească cu calul său.
ŞTEFAN: Uite, mă ce mi-ai făcut! Te credeam un cal credincios, acum am să fiu omorât!
CALUL: Bine, mă, Ştefan, te înţeleg să mă loveşti. Dar în operaţie?