Ion se duce la Vasile:
— Da-mi și mie un chil de palinca până o fac pe a me.
— Ia mai Ioane, ca doar suntem prieteni. După două zile, vine iar Ion.
— Mai Vasile, mai da-mi un chil de palinca, ma, ca n-am reusit s-o fac.
— Ia mai Vasile, ca o s-o faci tu, azi-mane. După o saptamana Vasile care statea cu Maria la masa il vede pe Ion ca vine spre poarta lui.
— Tu Marie, dacă vine și întreabă de mine, zi-i ca nu-s acasă — Zice Vasile și se ascunde sub pat.
— Ziua bună Marie.
— Ziua bună Ioane.
— Apoi Vasile unde îi ?
— Nu-i acasă, zice ea.
— No, ieu am venit cu alea 2 chile de palinca, și cu încă o jumatate sa ne cinstim ca-ntre prieteni din palinca noua. Da dacă Vasile nu-i aice, ne-om cinsti doar noi. Se cinstesc, se incalzesc, se suie-n pat și s-apuca de treaba !
Vasile de sub pat, aude, simte oarece și cugeta Adanc: Tu-i mama ei de treaba ! Ce sa fac ? Pusca am. Gloante am, dar nu-s acasă !