Cica erau Gheorghe și Imre, prieteni tare buni.
Astia doi se duc, într-o seara, la birt, sa bea ceva, și ei, ca și oamenii.
După câteva pahare, ăștia doi incep sa se certe, pe tema Ardealului.
— Imre, ca Ardealul e al ungurilor.
Gheorghe — ca e al românilor.
Ies ăștia doi afară, sa se bata.
Afara, cantau greierii.
La care, Gheorghe il întreabă pe Imre:
— Mah, i-a spune tu, ma, cum canta greierii?
— Gri, Gri, Gri.
— No, vezi, mah! Când or canta greierii Szurke, Szurke (gri), atunci o fi Ardealul al vostru! Pana atunci, e al nostru!
