După pensionare, m-am dus la Casa de Pensii sa-mi iau decizia. Femeia care m-a primit, mi-a cerut cartea de identitate ca sa definitiveze dosarul. Am cautat prin toate buzunarele, până când am inteles, ca am uitat-o acasă.
Functionarei i-a parut rau de mine, ca trebuie sa merg acasă și sa vin iar mai târziu, dar a gasit o solutie; mi-a zis:
— Descheie-te la camasa!
M-am descheiat și ea a vazut parul rar și carunt de pe piept. Mi-a spus:
— Parul asta carunt, e suficient pentru mine, sa te cred.
Și mi-a procesat dosarul. Intors acasă, i-am poveștit bucuros soției ce mi s-a întâmplat.. Ea mi-a spus:
— Hai! Și de ce nu ti-ai dat jos și pantalonii?
Puteai obtine și o pensie de invalid permanent!