Intr-un compartiment de personal, prin Ardeal. Trenul cam pustiu, coridoarele goale, glasul rotilor de tren monoton. Un cetatean singur într-un compartiment, cufundat în ganduri. Trenul oprește într-o gara și în compartiment intra un alt cetatean, cu un picior de lemn. Da binete și cade și el pe ganduri. Mai trec vreo două gari. Primul ocupant ciocaneste discret în piciorul de lemn: — Apai, domnule draga, nu va fie cu suparare, frasin ii?
Posesorul, după un moment de chibzuiala:
— Ba!
Liniste. Mai trece o gara.
— Paltin ii?
— Ba!
— Fag ii?
— Ba!
— Stejar ii?
— Ba!
— Gorun ii?
— Ii.
— Apai, daca-i gorun, îi fain, ca nu amortaste!
