Moare bulibaşa ţiganilor. Înmormântare cu fast, într-o zi de miercuri. Coincidenţă, o miercure de fotbal european, iar Steaua avea un meci mare. Preotul, mare microbist, ţine slujba în curtea din faţa vilei, după care se formează cortegiul spre cimitir. În faţă popa, după el şase ţigani purtau sicriul pe umeri şi pe urmă – alaiul cu rudele apropiate şi restul mulţimii. Mai era un sfert de oră până la începerea meciului.
Popa, în faţa cortegiului, lungea cam tare pasul. Nu se oprea nici la răscruci de drumuri, după obicei. Ţiganii cu sicriul gâfâiau deja cam tare şi îi treceau toate apele. La un moment dat, unul dintre ei zice către preot:
– Ho, dom’ părinte, stai mai încet, mancaţi-aş, că doar nu l-am furat!…
