Într-o dimineaţă, Ion îşi găseşte cocoşul mort în curte. Supărat nevoie mare că nu mai are cocoş să îi calce găinile şi că acestea nu vor mai face ouă, Ion se duce la târg, să cumpere altul. Ajuns acolo, după îndelungi căutări, găseşte o pasăre frumoasă, arătoasă, muşchiuloasă, gălăgioasă. Ion întreabă:
– Cocoşul ăsta e sănătos?
Proprietarul îi răspunde:
– Este.
– Face mofturi la mâncare?
– Niciodată.
– Şi cât costă?
– 50 de lei!
– Vai de mine! Dar ce face de banii ăştia?
– Păi, ce face orice cocoş. Cucurigă dimineaţa, bate cocoşii vecinilor, mănâncă răsadurile.
– Dar, de călcat găinile, le calcă?
– Calcă tot ce prinde. Găini, raţe, gâşte, curci, căţei, purcei şi ce mai ai matale prin curte pe acolo.
– Hm! Şi…. Le calcă bine?
– Le calcă foarte bine.
A doua zi, iese Ion în curte dis-de-dimineaţă. Toate animalele mergeau mai crăcănate. Găini, raţe, gâşte, curci, caţei, purcei, oi, vaci, până şi calul zâmbea mai altfel. Călcase cocoşul tot ce prinsese. Cât despre cocoş, acesta zăcea, lat, în mijlocul curţii, cu picioarele în sus. Părea mort.
Un vultur îi dădea târcoale în aer. Supărat că o să rămână fără minunăţie de cocoş, Ion dă fuga în casă, pune mâna pe arma de vânătoare, iese repede afară şi ocheşte vulturul.
Cocoşul, de jos, îi zice cu un glas scăzut:
– Uşurel, nu-l speria, lasă-l să se aşeze…
