Marin și Ion mergeau dîntr-un sat în altul. Trebuiau sa treaca peste un deal și pornisera ei de dimineața. Pe la amiaza le vine o foame… Și nu luasera nimic de mancare la ei. Ce sa facă ei… Merg ce merg, hop la un moment dat gasesc în iarba o bucata de carne numnai bună de mâncat. O impart ei și merg mai departe, dar tot flamanzi. Mai merg ei puțin și întâlnesc un cosas care cosea de zor. Bucurosi ei il întreabă dacă nu are cumva ceva de mancare și pentru ei, la care cosasul le zice:
— Vai ce rau îmi pare; ati ajuns prea târziu; numai ce am terminat de mâncat cam de vreo jumate de ora și nu-mi ramasese decat o bucata de carne cu care m-am sters la fund după care am aruncat-o mai incolo în iarba…
La care Marin și Ion se uita unul la altul și Ion zice:
— Bai nea Marine, îți spusai eu ca ala nu fu mustar !!!
