Un compartiment de tren. Un tip, din când în când, pune o sticlă cu un lichid transparent la gură, fără să invite, conform obiceiului nescris al politeţii, şi pe ceilalţi, să tragă o duşcă. La un moment dat, iese pe culoar şi se duce la WC. Ceilalţi călători se reped la sticlă şi trag fiecare câte o duşcă, pentru a se răzbuna pe calic. Toţi au deziluzia că în sticlă e apă chioară. Pe toţi îi încearcă o remuşcare, aşa că, la întoarcerea tipului de la WC, îi recunosc că au băut din sticla lui. Omul e consternat:
– Ştiţi, eu nu beam nimic din sticlă, eu sunt astmatic!
