La mănăstirea din vârful muntelui, călugăriţele sunt înnebunite de groază. E miezul nopţii şi, de undeva de afară, se aud nişte urlete cumplite. Neştiind ce să facă, se hotărăsc să o trezească pe maica stareţă, poate să aibă ea o idee. Maica stareţă deschide cu grijă o fereastră şi întreabă, cu vocea gâtuită de spaimă:
– Ci-cine e ac-colo?…
– Sunt eu, vampirul, se aude un glas de afară.
– Şi c-ce v-vrei de la n-noi?…
– Ha, ha, ha, am venit să vă beau sângele!…
Maica stareţă respiră uşurată:
– Şi pentru asta ai trebuit să ne sperii, bă, tâmpitule? Dacă ne vrei sângele, vino şi tu pe 28 ale lunii!…
