Leruile, la lină fântână,
La colț de grădină,
Leruile, strujește, prujește
Leruile, tot Vitea* voinicul
C-o fată frumoasă,
Leruile, cu cosița leasă,
Leruile, cu sprânceana trasă,
Cu geana sumeasă,
Leruile, chip de jupâneasă.
Leruile, cea fată frumoasă
Din gură-mi grăiară:
Leruile, Jupâne, jupâne,
Leruile, nu pruji cu mine
Bună-s decât tine.
Leruile, Vezi-aș ori nu vezi
Leruile, cele lunci cu flori,
Toate-s de-ale mele,
Leruile, n-ai treabă cu ele.
Leruile, Jupână, jupână
Pot pruji cu tine,
Leruile, bun îs decât tine.
Leruile, Vezi-aș ori nu vezi
Ceiași munți cărunți
Leruile, nu-s cărunți de fel,
Leruile, ci-s cărunți de oi,
Toate-s de-ale mele,
Leruile, n-ai treabă cu ele.
Leruile, printre dalbe oi
Negri ciolpănei,
Leruile, dar nu-s ciolpănei,
Leruile, сi-s ciobani de-ai mei,
În glugi aciuați
Leruile, în bâte-s rezemați.
Leruile, când or șuierară
Oi dalbe-or sculară,
Leruile, când or chiuiră
Leruile, oi dalbe-or porniră,
Cu mâna le-or face,
Leruile, oi dalbe-or întoarce
Leruile, și le-or îndreptară
Pe gură de vale
Leruile, prin florile tale,
Leruile, florile ți-or paște,
Ce-or mai rămâneară
Leruile, ciobanii le-or strânge,
Leruile, mănunchiuri le-or face
În chimir le-or pune,
Leruile, și mi le-or purtară
Leruile, rar la zile mari,
În seara de Ajun
Leruile, ziua lui Crăciun
Leruile, și la Bobotează
Când preoți botează,
Leruile, lumea-ncreștinează
Leruile, și pe noi pe toți,
Iar Vitea* voinicul,
Leruile, fie-ar sănătos!
* (numele celui pe care-l colinzi)
