Cioc, cioc la poarta raiului. Sfantul Petru deschide. În fata usii, nimeni.
Peste 5 minute, iar “cioc-cioc”. Sfantul Petru iar deschide, se uita în jur, nimeni.
Iar “cioc-cioc”.
De data asta, Sfantul Petru era pregatit după ușa, smulge ușa cu putere și mai apuca sa-l vadă pe unul care disparea rapid.
— Fire-ai tu al dracului, care te ti de proștii și bați pe la ușa și te joci cu nervii mei! Nesimtitule! La care omul, cu tristete în glas, departandu-se în viteza:
— Ce sa fac, dacă ma tot resusciteaza astia…
