Ion îşi cumpără de la Cluj un binoclu.
GHEORGHE: Ce-i ăla?
ION: E un instrument cu care poţi să vezi până hăt departe şi toate lucrurile le vezi ca şi cum ar fi lângă tine.
GHEORGHE: Mă, nu se poate aşa ceva!
ION: Ba da, mă. Uite, aseară stăteam la mine în curte şi te vedeam ce te mai jucai cu nevastă-ta, cum o mai alergai, cum o mai iubeai…
GHEORGHE: Vezi că nu-i bun de nimic? Eu aseară nici n-am fost acasă!