Intr-un tren care margea de la Paris la Lyon se aude în boxe:
— Din anumite probleme feroviare, trenul nu va opri Dijon, își va continua drumul spre Paris.
Un legionar vede un pitic care sta pe banca și plangea, întrebănd de ce plange:
— Trebuia sa ajung în Dijon, azi e inmormantarea tatălui meu și nu o sa mai ajung la timp.
Legionarul miscat de vorbele piticului îi spune:
— Pe mama-mea și pe legiune ca tu o sa ajungi la inmormantare la timp. O sa te oprești în Dijon.
Și îi explica legionarul ca atunci când ajunge trenul în Dijon el o sa il prinda de brate o sa il scoata pe geam și piticul nu trebuie decat sa dea din picioare, sa alerge, așa nu va cadea în viteza și o sa ajunga în Dijon.
Când ajunge trenul în Dijon, legionarul il ia pe pitic de mâini, il scoate pe fereastra și piticul începe sa dea din picioare sa prinda un pic de viteza. Vazand ca piticul a prins un pic de viteza acesta îi da drumul și se aseaza pe scaun satisfacut de fapta sa.
După o jumate de ora legionarul pleacă la vagonul restaurant. Când ajunge acolo vede piticul plangand la o masa.
— Ce s-a întâmplat cu tine? Ti-am dat drumul în Dijon, ce faci aici?
— Da, tu mi-ai dat drumul, dar cu două vagoane în urma era alt legionar care a zis Pe mama-mea și pe legiune ca tu nu o sa pierzi trenul!