Nişte olteni mergeau cu trenul, faţă în faţă cu o babă. Din când în când, baba ducea o sticlă la gură. Oltenii se gândiră să bea şi ei, şi, la primul tunel, făcură sticla poştă. Pentru că tot nu ghiceau ce bea baba, o întrebară:
– Mătuşă, ia zi, matale ce bei acolo?
– Apoi, de, maică, ia, mi-e şi ruşine să vă zic. Io mi-s bătrână şi bolnavă şi, din când în când, îmi mai vin nişte flegme pe gât şi n-am unde să le scuip.