Într-o dimineatã, se scula ursul bucuros… Îsi puse o sapca pe cap, un cercel în nas și pleacă catre vulpe pentru a-i da o “cârja”. Pe drum se întâlneste cu lupul:
— Un’ te duci mai ursule?
— Ma duc sa dau o “cârja” vulpii! Vii și tu?
— Hai ca vin!
Îsi puse și lupul un cercel și plecara amândoi. Pe drum se întâlnesc cu iepurașul:
— Încotro va-ndreptati?
— Mergem sa dam o “cârja” vulpii! Vii și tu?
— Da vin.
Îsi puse o sapca și plecara. Când au ajuns, primul a intrat ursul. Se aude:
— Ahh! Ahh! Uhh!
Lupul ªi cu iepurașul îl întreabă:
— I-ai dat o “cârja”?
— Da și ce i-am dat!
Intra lupul. Se aud aceleasi sunete (ahh uhh…) iese și el tot transpirat și zice și el a dat o “cârja”. Intra Iepurasul. Se aude:
— AAAAAAAAAA! BuFF!
Iese și iepurașul afară. Ursul întreabă:
— Ia-i dat o “cârja”?
— Nu! I-am dat cu scaunu’, ca n-am gasit “cârja”!
