Lerului, la lină fântână,
La colț de grădină
Lerului, slujește, plujește
Lerului, tinerel Ionu’
Cu Leana de mână.
Lerului, Leana-i grăiește:
Lerului, nu sluji cu mine
Că nu ești de mine,
Lerului, nici de seama mea.
Lerului, vezi tu ori nu vezi
Cele dungi gălbui
Lerului, nu-s dungi gălbui,
Lerului, ci-s gălbui de flori.
Flori dalbe-ale mele,
Lerului, n-ai treabă cu ele.
Lerului, tinerel Ionu’
Astfel îi grăiește:
Lerului, vezi tu ori nu vezi
Lerului, cei munți mari cărunți
Nu-s cărunți de felu’
Lerului, ci-s cărunți de oi.
Lerului, ii dalbe ale mele
N-ai treabă cu ele
Lerului, prin dalbele oi
Lerului, negri-s ciolpănei.
Dar nu-s ciolpănei
Lerului ci-s ciobanei de-ai mei
Lerului, în ghioate rafinați,
Sub glugi aciuați,
Lerului, cu căciuli mițoase,
Lerului, cu cojoace-ntoarse,
Сu cămăși zoioase.
Lerului, ei de-or fluierară
Lerului, oi dalbe-or sculară,
Ei de-or chiuiră
Lerului, oi dalbe-or porniră
Lerului, pe-o gură de vale
Spre soare răsare
Lerului, prin florile tale,
Lerului, ce-or mai rămâne
Ciobănași le-or strânge,
Lerului, în chimers le-or pune
Lerului, și mi le păstrară.
Rar la zile mari
Lerului, în seara de Ajun
Lerului, de sfântul Crăciun
Și de Bobotează
Lerului, lumea creștinează.
Lerului, lumea și norodul
Și pe noi cu totul
Lerului, să fiți sănătoși!
