Lerului, la lină fântână,
La colț de grădină,
Lerului, la ‘naltă prăjină
Lerului, strujește, prujește
Tot Ion vionicul
Lerului, c-o fată frumoasă,
Lerului, cu sprânceana trasă,
Cu geana sumeasă,
Lerului, chip de jupâneasă.
Lerului, cea fată frumoasă
Din gură-mi grăiară:
Lerului, Tu, Ion voinicul,
Lerului, Nu pruji cu mine
Bună-s decât tine!
Lerului, Vezi tu, ori nu vezi?
Lerului, cele lungi îndalbe,
Nu-s dalbe de flori
Lerului, și-s dalbe de flori,
Lerului, tot flori de-ale mele,
N-ai treabă cu ele,
Lerului, mult am cheltuit
Lerului, pân’ le-am răsădit,
Mulți bani am mai dat
Lerului, până le-am udat.
Lerului, nu pruji cu mine,
Bună-s decât tine.
Lerului, Vezi tu, ori nu vezi
Lerului, cei munți cărunți
Nu-s cărunți de fel,
Lerului, și-s cărunți de oi!
Lerului, tot oi de-ale mele,
N-ai treabă cu ele!
Lerului, mult am cheltuit
Lerului, pân’ le-am dobândit!
Mulți bani am mai dat
Lerului, pân’ le-am adunat!
Lerului, printre dalbe oi
Negri-s ciolpănei,
Lerului, dar nu-s ciolpănei,
Lerului, și-s ciobani de-ai mei.
În ghioage-s rezemați,
Lerului, în glugi aceoiați,
Lerului, cu căciuli mițoase,
Cu cojoace-ntoarse,
Lerului, cu cămăși zeroase.
Lerului, eu de-oi chiuiră,
Ei mă auziră,
Lerului, cu mâna le-oi face,
Lerului, oi dalbe-or întoarce
Pe gură de vale
Lerului, prin florile tale.
Lerului, fruntea le-or fruntiră,
Coada le-or codiră,
Lerului, ce-or mai rămâneară,
Lerului, ciobani s-or plecară
Și le-or adunară,
Lerului, mănunche le-or face.
Lerului, mănunchele crețe
Aurul să-nghețe
Lerului, și când le-or scoate,
Lerului, rar la zile mari,
Seara de Ajun
Lerului, noaptea de Crăciun!
Lerului, și la Bobotează
Când preoți botează,
Lerului, lumea-ncreștinează!
Lerului, lumea și norodul,
Și pe noi cu totul,
Lerului, iar Ion voinicul,
Să fie sănătos!