Doi meri ‘nalți și-s minunați(u)
Lerule mărului,
La tulpină-s depărtați.
La tulpină, la doi meri(u)
Lerule mărului,
Este-un pat mare-ncheiat
Cu scânduri dalbe de brad(u),
Lerule mărului,
Cu picioarele de fag.
Dar pe pat ce-i așternut(u)?
Lerule mărului,
O pernuță și-o-nveliță,
Dar de cine-i lucrațică?
Lerule mărului,
Tot de Tanea*-i lucrățică.
Dar de cine-i-nvățățică?
Lerule mărului,
Tot de maic’sa-i-nvățățică.
Dar pe pat cine-u culcat(u)?
Lerule mărului,
Iarăși Tanea* și cu Igor*
Ei dormeau, se odihneau,
Lerule mărului,
Peste noapte se trezeau.
— Scoală, Igor*, doi ochi negri,
Lerule mărului,
Fii dormit și odihnit,
Căci ne-a nins, ne-a viforit(u),
Lerule mărului,
Vânt de iarnă ne-a bătut.
— Taci, nevastă, fii dormită
Lerule mărului,
Vânt de iarnă n-a bătut,
Nici n-a nins, n-a viforit(u).
Lerule mărului,
Vânt de vară a bătut,
Vânt de vară, de primăvară
Lerule mărului,
Dinspre pomii raiului.
Flori de măr se scuturară,
Lerule mărului,
Peste noi, peste amândoi.
Iarăși Tanea și cu Igor
Lerule mărului,
Ei să ne fie sănătoși!
* (numele celor pe care-i colinzi)