Un ţăran, mergând pe ogor, vede pe jos un peştişor de aur. Cum se zbătea peştişorul pe uscat, minune mare, începe să vorbească:
– Ţărane, fie-ţi milă de mine, aruncă-mă, te rog, în balta aia, că eu sunt regele peştişorilor şi ţi-oi da tot ce vrei.
– …
– Te rog frumos, ţărane, aruncă-mă în apă că ţi-oi da toate bogăţiile pământului!
– …
– Îndură-te, ţărane, o să-ţi dau cel mai frumos palat din lume, să stai în el!
Cu năduf şi îndesat, ţăranul nostru puse călcâiul pe peştişor şi îl strivi în ţărână.
– Mă, pe cine faci tu ţăran?!
