Iese într-o zi de iarnă şi Alinuţa cu săniuţa la derdeluş. Urcă ea dealul cu greu şi coboară. Ajunge jos, o calcă o maşină. Dar Alinuţa nu vrea să meargă acasă:
– Nu mă duc în casă, că dacă mă duc, mă opreşte înăuntru!
Şi mai urcă o dată, tot cu greu, şi coboară, şi o calcă un camion. La fel, Alinuţa nu vrea să plece, că n-o mai lasă la sanie. Şi mai urcă o dată şi coboară, rănită, fără mâini, şchiopătând. Acum, o calcă compresorul şi o face foiţă de hârtie. O iau copiii cu două degete pe sus şi o duc la uşă la maică-sa.
– Ding-Doong…
Maică-sa răspunde la uşă cu lanţul pus:
– Ce vreţi, aripa voastră de puradei!
Ăştia, sfioşi:
– V-am adus-o pe Alinuţa, c-a călcat-o compresoru! Deschideţi, să vi-o dăm!
– Nah, nah, nah… băgaţi-o pe sub uşă.
