In anul 2003, NASA a trimis pe marte doua vehicule cu sase roti Spirit și Opportunity care se pot orienta singure, pot studia rocile indeaproape și pot lua imagini de mare rezolutie a suprafetei planetei. În ianuarie 2004 amandoua roverele preluau mostre de pe Marte cautand indicii privind existentei apei. Misiunile trebuiau sa dureze numai noua luni, dar, în 2009 amandoua rovere inca mai functioneaza. Singurul care a descoperit ca pe planeta a curs apa este Opportunity.
Varsta suprafetei satelitului Ganymede este estimata la 3-3,4 miliarde de ani, comparabil cu cea a Lunii.
Telescopul spatial Kepler a identificat pana acum 3.216 exoplanete, multe dintre acestea aflandu-se în zona "locuibila", adica la o distanta ideala fata de steaua lor, pentru a putea sustine forme de viata.
Petele solare sunt regiuni în care activitatea magnetica este foarte puternica, ceea ce duce la o temperatura mai scazuta dar inca fierbinte, fata de zona inconjuratoare. Temperatura acestor pete se situeaza intre 3727 - 4227 grade Celsius, fata de temperatura normala la suprafata de putin peste 55427 grade Celsius.
Galaxiile se grupeaza în grupuri și roiuri de galaxii. Intre ele exista materie foarte rarefiata, numita materie intergalactica, sub forma de stele și pulberi.
Inclinatia axei satelitului Ganymede este de 0-0,33 grade.
Pana nu de mult se credea ca Titan este cel mai mare dintre satelitii sistemului solar, dar cercetatorii au aratat ca atmosfera lui este mai densa decat s-a crezut, Titan fiind de fapt putin mai mic decat Ganymede.
Presiunea atmosferica pe Titania la sol este de doar a zecea trilioana parte dîntr-un bar.
Inclinatia orbitei fata de ecliptica a planetei Uranus este de 0,77 grade.
Apogeul (cel mai apropiat punct de planeta) satelitului Callisto este de 1.896.632 km.
Privite de aproape, inelele saturniene se impart în mii de altele mai mici. Care desi ne par neschimbate de la departare sunt într-o continua remodelare, sub actiunea planetei și a multitudinii de sateliti ai acesteia. Au fost fotografiate unde în inele, ca urmare a influentelor gravitationale ale trecerii satelitilor. Exista inele, pe de o parte, și goluri, pe de alta parte, intretinute de unele luni saturniene. Desi se intind pana la o departare de 250.000 km de planeta mama, grosimea inelelor nu depaseste un kilometru. Daca materialul ce compune toate inelele ar fi comprimat într-un singur obiect, dimensiunile acestuia n-ar depasi 100 km. Chiar daca sunt atat de vizibile și impresionante, contin relativ putin material și sunt foarte subtiri.