De Sfanta Maria Mica în fiecare casa trebuie sa fie cate o candela aprinsa pentru alungarea spiritelor rele și pentru preamarirea Nasterii Fecioarei Maria.
In anul 380, Biserica din Roma a incercat sa uneasca mai multe regiuni, folosind ziua de 25 decembrie ca zi universala de sarbatorire a Craciunului. Si asa a și ramas, de atunci. Totusi, în acea vreme, 25 decembrie era o zi de sarbatoare pagana în Roma, fiind celebrata nasterea Soarelui.
O legenda spune ca Maica Domnului, care venise sa-si planga fiul rastignit, a asezat cosul cu oua langa cruce și acestea s-au inrosit de la sangele care picura din ranile lui Hristos.
In unele zone ale tarii, exista obiceiul ca de Buna Vestire sa se faca un foc în curte, în dreptul usii, și sa se pun pe langa foc 3 strachini cu apa, sare și paine care mai tarziu sunt date de pomana. În alte parti, conform traditiei, se asaza pe pragul usii 3 farfurioare cu paine și sare spre a potoli foamea ingerilor. Acestia, în schimb, vor pazi și veghea locuinta respectiva.
Se spune ca cel care se va scalda în Vinerea Patimilor în apa rece de 3 ori, exact cum Ioan Botezatorul ii boteza pe oameni și chiar și pe Hristos în apele Iordanului, va fi sanatos pe tot parcursul anului.
Ramurile de salcie sau de matisori sunt sfintite și binecuvantate în timpul slujbei dupa care sunt aduse acasa și se ating cu ele copiii, pentru a creste mari și frumosi. Aceste crengute sunt pastrate la icoane, la porti, la grinda casei, pe morminte sau puse într-un loc curat, fiind folosite în decursul anului în gospodarie. Alteori, crengutele de salcie sfintite se planteaza undeva în gradina.
Tortul de nunta a fost initial o turta de grau pe care mirele o rupea și o arunca peste mireasa pentru a avea multi copii.
Ghirlandele din hartie și bucatile stralucitoare de metal erau foarte des folosite pentru decorarea bradului de Craciun inca din anul 1850.
Pastele evreiesc depinde de fazele lunii și astfel se schimba data la care se sarbatoreste renasterea Domnului.
Halloween a fost adus în America de Nord de catre imigrantii irlandezi din Europa, care sarbatoreau la inceputuri sfarsitul strangerii recoltei; ei se strangeau în jurul focului și spuneau povesti, în special povesti cu stafii, cantau, dansau și incercau sa ghiceasca ce va urma în noul an.
Cea mai veche atestare scrisa a folosirii urinei pentru depistarea sarcinii provine din Egipt. Datand din jurul anului 1350 i.e.n., metoda egipteana le cerea femeilor care credeau ca sunt insarcinate sa urineze pe seminte de grau și orz timp de mai multe zile. Se spunea ca daca orzul crestea, femeia astepta un baietel. Daca graul crestea, femeia astepta o fetita. Poate ca suna a medicina voodoo, dar în 1963 teoria aceasta a fost testata și s-a descoperit ca e oarecum valida. În aproximativ 70% din cazuri, urina femeilor insarcinate ajuta la cresterea semintei, în timp ce urina barbatilor nu facea asta. Teoria era ca nivelurile ridicate de estrogen reprezentau cheia cresterii semintei.