Frasinul este un gen de planta originar din regiunile temperate ale emisferei nordice. Cuprinde circa 65-75 specii de arbori și cateva de arbusti. Specia comuns în Europa, raspandita și în Romania, este Frasinul european. Acesta atinge inaltimea de 40 metri, tulpina sa prezinta în partea tanara scoarta de culoare cenusie-verzuie, iar în partea bazala de culoare cenusiu-negricioasa. Are frunze imparipenate, compuse din 7-13 foliole sesile. Infloreste în luna aprilie, inainte de aparitia frunzelor. Florile nu au nici caliciu, nici corola, iar androceul este redus la doua stamine; pe acelasi individ se gasesc flori mascule, femele și hermafrodite. Specie cu larga amplitudine ecologica, dezvoltandu-se insa mai bine în climat mai calduros, nesuportand gerurile puternice. Vegeteaza viguros în conditii de umiditate mai ridicata, pe soluri fertile, profunde, afanate. Se dezvolta bine și pe soluri aluvionare crude, brun-roscate podzolite. Este rezistenta chiar la inundatii de mai lunga durata, dar atacata adesea de insecta Lytta vesicatoria (cantarida). La maturitate este specie de lumina. Specie de amestec în padurile de foioase mai ales în zona de campie și deal. Este de asemenea mult cultivat de-a lungul soselelor și pe strazi, fiind rezistent la noxe (fum, gaze, praf). Frasinul creste relativ repede și produce un lemn foarte valoros pentru industria mobilei și pentru industria materialelor sportive. Scoarta și frunzele sale isi gasesc intrebuintari în medicina naturista.
Cea mai zgomotoasa insecta cunoscuta este greierul african ale carui sunete depasesc 100 de decibeli.
Papilele gustative ale fluturilor se afla pe picioruse. Astfel isi cauta frunzele cele mai potrivite, pe care sa poata depune oua și care sa poate fi apoi consumate de omizi.
Cea mai distructiva insecta cunoscuta este lacusta de desert. Aceasta traieste în Africa și Asia de Vest. Roiurile unor astfel de lacuste nimicesc intreaga vegetatie care le iese în cale.
In nordul Australiei se intalnesc fluturi cu dimensiunea de 28 de centimetri. Localnicii folosesc carnea lor.
Vaduva neagra este o specie de paianjen din zona calda, isi mananca masculul dupa imperechere; ea poate manca pana la 25 indivizi pe zi.
Ouale furnicilor verzi pot fi colectate într-o singura luna din an. În Thailanda, strangerea acestor oua este un proces meticulos și dureros. Ouale sunt marisoare și gumate și necesita sa fie gatite mult timp inainte de a fi consumate, în salate sau pe chipsuri de tortilla.
In fiecare an, în Spania și Mexic, cu ocazia sarbatorii de San Anton - protectorul animalelor, iti poti binecuvanta animalul preferat. În aceasta zi, mii de oameni se duc la biserica insotiti de animalul lor de companie. Unele animale sunt impodobite cu flori și fundite, iar în zonele rurale din Mexic fermierii cer binecuvantarea preotului inclusiv pentru viermi și insecte, cu speranta ca acesti daunatori nu le vor mai distruge recoltele.
In prezent, paianjenii se intalnesc pe toate continentele, cu exceptia Antarctidei. Prefera sa traiasca în regiunile tropicale, paduri, pesteri, în regiunile alpine, de stepa, localitatile umane, chiar și în bazinele acvatice cum ar fi familia Cybaeidae.
Furnica de Amazon (Polyergus rufescens) are un colorit foarte frumos rosu-cafeniu și dezavantajul de a nu manca niciodata singura. Mandibulele sale indeplinesc rolul de membre anterioare și se aseamana cu niste seceri ascutite. Ele servesc doar la lupta în timp ce isi cauta prada și de asemenea la capturarea nimfelor din coloniile de furnici atacate. Dupa ce apar progeniturile nimfelor rapite din ouale depuse, acestea sunt obligate sa indeplinesca o serie de sarcini ca furnici lucratoare, dar și aceea de a hrani celelalte furnici.