Nucul isi are originea în zona geografica intinsa din Balcani spre est, pana în Himalaya și sud-vestul Chinei. Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri inaltime. Are trunchiul gros și scoarta neteda, argintiu-cenusie. Are crengi puternice, coroana foarte larga și bogata. Frunzele sunt mari, cu margini intepatoare. Infloreste în luna mai. Se inmulteste aproape numai prin samanta, dar cu destula greutate. Creste sporadic în paduri de amestec, mai ales la deal, în Romania în special în Banat și Oltenia, insa cultivat, creste în toate regiunile tarii. Nuca, fructul nucului, este unul din fructele mult folosite de romani. Ea apare în alimentatie, în nenumarate forme ale produselor romanesti, de asemenea, miezul de nuca e folosit în unele tratamente populare, mai ales din pricina untdelemnului pe care il contine. Acest untdelemn era folosit în vechime de romani, alaturi de untdelemnul de fag sau jir, atunci cand nu se putea folosi untedemnul de masline. Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, inchis la culoare, foarte rezistent, pretios. Se foloseste pentru mobila de lux, pentru piese de lux în ornamentatii și decorari. Frunzele de nuc contin și degaja o mare cantitate de iod și juglona. Din aceasta cauza petrecerea unui timp indelungat la umbra unui nuc nu este indicata. Sub umbra nucului aproape toate plantele nu se pot dezvolta și mor. Exista, totusi și plante rezistente la juglona: fagul, artarul și mesteacanul. Frunzele și pericarpul fructelor au utilizari terapeutice în medicina umana și veterinara. Substantele active pe care le contin impiedica inmultirea bacteriilor, scad concentratia de glucoza din sange, relaxeaza tesuturile și determina scaderea starilor inflamatorii, inlatura toxinele din organism, stimuleaza digestia prin excitarea sucurilor gastrointestinale, actioneaza impotriva transpiratiei, suprima diareea și inlatura inflamatiile acute ale intestinului. Se utilizeaza sub forma de infuzie, decoct, tinctura sau chelati cu care se prepara sampoane și lotiuni capilare cu care se fac aplicatii locale.
S-a estimat ca 90% din terenul agricol din Anglia e utilizat pentru cultivarea hranei pentru animale. Pentru hrana animalelor sint importate, în fiecare an, cereale din India și alte tari din lumea a treia care ar putea hrani 13.000.000 copii nevoiasi.
Pompelmo este un grapefruit dulce, cu pulpa suculenta, de culoare galbena sau rosie-pigmentata. Se consuma proaspat sau sub forma de suc.
Stejarul este un arbore din zona temperata, inalt, cu ramuri puternice, noduroase, coroana larga și bogata. Scoarta stejarului este de culoare brun-negricioasa, aspra, adanc brazdata, adapostind adesea o micro-fauna activa. Se intalneste mai ales la campie și în zonele colinare, foarte rar la deal. Este raspandit în Europa, Asia Mica și alte cateva zone asiatice, Africa de Nord. În trecut era mult mai raspandit, de multe ori în amestecuri cu fagul și alte foioase. Fructul fagului, ghinda, a fost folosita de-a lungul timpului la hrana porcilor mistreti jir. Scoarta de stejar este folosita din antichitate în tabacarie, deoarece contine mari cantitati de tanini foarte eficienti în prelucrarea pielii. Lemnul de stejar este lemn pretios, de calitate superioara, mai ales daca este uscat corespunzator, fiind folosit pentru mobila de lux. Aproape doua secole traversele de stejar au fost folosite cu mult succes în dezvoltarea cailor ferate. În mitologia slava, stejarul era considerat arborele adevarului. Se credea ca primul barbat a aparut din acest arbore. Din carnea mistretilor, care se hranesc cu ghinda, ar fi luat nastere preotii, lideri spirituali ai vechilor slavi. Scoarta stejarului este utilizata în terapeutica naturista avand proprietati de: antiseptic al florei microbiene, cicatrizant, hemeostatic și ajuta la tratarea și vindecarea hemoroizilor, hemoragiilor uterine, leucoreei, transpiratiei picioarelor. Ceaiul preparat din scoarta de stejar este considerat un remediu natural în vindecarea: diareei, hemoragiilor, hemoroizilor (aplicarea de comprese), combate constipatia..
Savantul indian Sing a supus unii arbusti din familia Potos, timp de o luna, unui tratament zilnic intre orele 5 și 6 dimineata. S-a constatat ca acesti arbusti au avut o crestere considerabila fata de altii carora le-au lipsit sunetele odihnitoare ale flautului. Sporul de 25 procente în inaltime, 50 procente în numarul de frunze și 30 procente în dimensiunea frunzelor, sunt cifre care demonstreaza influenta muzicii asupra cresterii acestor arbusti.
Patria piperului este India, a scortisoarei Sri Lanka, iar a vaniliei Mexicul. Arborele de cuisoare a fost descoperit de portughezi în insulele Moluce.
Specia de copaci cei mai inalti este eucaliptul, numit și copacul fara umbra, care transpira foarte mult. Are 150 de metri inaltime si, dupa bambus, creste cel mai rapid. Din trunchiul sau drept și rezistent se fac catarge pentru vapoare..
Usturoiul apara casele de duhurile necurate care tulbura linistea oamenilor.
Cel mai mare cactus este saguaro. Creste în sud-vestul Statelor Unite ale Americii și poate atinge inaltimi de peste 20 de metrii.
Paulownia se foloseste pentru reimpaduriri în mai multe tari intre care Australia, Germania, Bulgaria, Romania, Panama, SUA, Ungaria și bineinteles tara de origine China.
Cerbera odollam sau copacul sinuciderilor este o specie de copac ce face parte din aceeasi familie cu leandrul insa este mult mai toxic decat acesta pentru oameni. Semintele sale contin o toxina denumit cerberin, care cauzeaza batai neregulate ale inimii și apoi moartea. Planta este considerata de multi "arma letala perfecta". Ea creste, în general, în India și în alte tari din Asia de Sud. O singura samanta este atat de otravitoare, incat poate ucide și animalele mari, precum bivolii.