Un cimpanzeu poate sa invete sa se recunoasca pe sine într-o oglinda, insa o maimuta nu poate fi invatata acest lucru.
Cel mai veninos peste este pestele balon (Arothon hispidus). Traieste în Marea Rosie și poseda o toxina mortala (o puternica otrava pe care o detine în oua, sange, ficat, piele).
Isi pot misca ochii în separat unul de celalalt, uitandu-se cu unul într-o directie și cu celalalt în alta directie.
Pe primul loc în topul celor mai rezistente vietuitoare se situeaza scorpionul ( euscorpius). Poate sta fara hrana trei ani, este campion și din punctul de vedere al rezistentei la bacterii și la radiatii (putand suporta valori de 150 de ori mai mari decat cele mortale pentru om). Scorpionii (ai caror stramosi au trait cu peste 500 de milioane de ani în urma) au o mare capacitate de adaptare, ceea ce le-a permis sa se instaleze în diverse zone geografice (inclusiv în Romania), desi populatiile cele mai numeroase se gasesc în regiunile calde ale emisferei sudice. Activitatea lor este predominant nocturna, se hranesc cu insecte și isi folosesc veninul "cu masura", avand în vedere ca isi pot reface "stocul" în aproximativ doua saptamani.
Oricat am cauta în timpurile geologice nu exista un peste care sa depaseasca marimea pestilor actuali.
Ursii polari, nu numai ca sunt buni inotatori, ei au și un miros foarte bun, un auz aproape perfect și desigur ca pot simti prada și de la 30 de kilometri distanta.
Viespile și albinele traiesc în comunitati în care fiecare individ are o functie specifica.
Pescarusii au fost primii "voiajori". în jurul anului 1810 cand s-au facut zboruri cu Smerle, Kortebeke (cioc scurt) și Demi-bec, Bordeaux-Liege pe distante de 500 km.
Mamiferul cu cea mai mare temperatura constanta a corpului este lupul, cu 42 de grade celsius.
Pentru a-si potoli foamea, un hipopotam este nevoit sa parcurga pana la 5 kilometri. Hipopotamul mananca în medie aproximativ 40 de kilograme de vegetale în fiecare noapte.
Crevetii de apa sarata Artemia au un ciclu de viata rapid, astfel incat se pot adapta și la habitate ce pot seca destul de rapid, schimbandu-si chiar și aspectul în functie de conditiile de habitat. Hrana acestor crustacee consta din bacterii, microalge, protozoare, pe care le aleg selectiv și abia apoi le inghit.