Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, şi văzut-am a lor feţe luminoase, Ş-am văzut maimuţăria, strâmbăturile greţoase (...)
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel, Unde cură-n poale un râu mititel, Plânge şi suspină tânăra domniţă, Dulce şi suavă ca o garofiţă (...)
Galbene văpăi de soare Peste deal acum se scurg, Şi-n noptateca răcoare Peste sat se nalţă fumul (...)
In aceeasi limba Toata lumea plange, In aceeasi limba Rade un pamant. (...)
Trei culori cunosc pe lume Ce le ţin ca sfânt odor, Sunt culori de-un vechi renume Amintind de-un brav popor. (...)