Colinde, colinde!
E vremea colindelor,
Căci gheaţa se-ntinde
Asemeni oglinzilor
Şi tremură brazii
Mişcând rămurelele,
Căci noaptea de azi-i
Când scânteie stelele.
Se bucur’ copiii,
Copiii şi fetele,
De dragul Mariei
Îşi piaptănă pletele,
De dragul Mariei
Ş-a Mântuitorului
Luceşte pe ceruri
O stea călătorului.
Prin pomi e ciripit şi cânt, Văzduhu-i plin de-un roşu soare, Şi salciile-n albă floare E pace-n cer şi pe pământ. (...)
Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite si mânjite, Zece ouă înrosite. (...)
Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheaţa se-ntinde Asemeni oglinzilor (...)
Afara ninge linistit, In casa arde focul; Iar noi pe langa mama stand, Demult uitaram jocul. (...)
Tu n-ai vazut padurea, copile drag al meu, Padurea iarna doarme, c-asa vrea Dumnezeu. Si numai cate-un viscol o bate uneori, Ea plange atunci cu hohot, cuprinsa de fiori. (...)