Badea Gheorghe pleacă la cosit pe coştile Abrudului. Spre seară, este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine.
– Ce ai, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat?
– De foame, zice badea – De foame?! Da’ lelea Mărie nu ţi-o pus de mâncare?
– Ba mi-o pus pită şi slană, da’ mi-am fost uitat brişca acasă.