Într-o dimineaţă, se scoală badea Gheorghe, deschide fereastra larg, îşi admiră turma şi exclamă, bucuros:
– Vai, ce oi multe şi frumoase am!
Se aude ecoul:
– Vai, ce oi multe şi frumoase am! Vai ce oi multe…
A doua zi, la fel. A treia zi, badea Gheorghe deschide fereastra şi, nemaivăzând nicio oaie, zice:
– Vai, unde sunt oile mele?
ECOUL: Nu ştiu… Nu ştiu…