Parabola maimuţelor
Avem o cuşcă, în care băgăm cinci maimuţe. În interiorul cuştii, atârnăm de un fir de aţă o banană şi, sub aceasta, montăm nişte scări. În puţin timp, una dintre maimuţe va încerca să urce scările, ca să ia banana. Imediat ce atinge scările, aruncăm pe celelalte maimuţe o găleată de apă rece. După o vreme, o altă maimuţă va încerca aceeaşi mişcare, cu acelaşi rezultat: celelalte maimuţe primesc un duş rece. În scurt timp, imediat ce o maimuţă va încerca să ia banana, celelalte o vor împiedica.
Acum putem renunţa la apa rece. Scoatem o maimuţă din cuşcă şi o înlocuim. Maimuţa nou apărută vede banana şi încearcă să urce scările. Surprinzător, celelalte maimuţe o atacă. După doua-trei încercări, va învăţa că, dacă încearcă să ia banana, va lua bătaie.
Ulterior, scoatem încă una din prima echipă de cinci maimuţe şi o înlocuim şi pe aceea. Se întâmplă aceeaşi poveste, cu observaţia că şi maimuţa înlocuită precedent o va ataca. Indiferent câte maimuţe ai schimba de aici încolo, modelul de reacţie condiţionată se va păstra. De câte ori o maimuţă nouă încearcă să urce scările, va fi atacată. Majoritatea maimuţelor care reacţionează în acest fel, habar nu are de ce nu e permisă manevra, dar totuşi participă la stoparea celor cu iniţiativă.
Odată înlocuite toate maimuţele din primul grup, practic niciuna dintre maimuţele din cuşcă nu a fost stropită vreodată cu apă rece.
Totuşi, nimeni nu îndrăzneşte să se apropie de banană.
→ Concluzie. Tot românul ştie că aşa merg lucrurile pe aici.
