Se zice că Pintea Haiducul era urmărit de poteră. Fuge el ce fuge, intră într-o pădure şi vede o casă. Dă buzna în casă şi vede o babă.
PINTEA: Babo, mă urmăreşte potera, ascunde-mă undeva!
BABA: Ascunde-te sub fustele mele, maică!
Vine potera, dă buzna în casă şi-o întreabă pe babă:
– Babo, n-ai văzut pe Pintea Haiducul?
Cum aude Pintea, o pupă pe babă pe gleznă.
BABA: Vai, păcatele mele, ce să văz eu maică, în pustietatea asta?
POTERA: Babo, dacă ne minţi te schingium până ne spui adevărul.
Cum aude Pintea, o sărută pe Baba pe genunchi.
BABA: Vai, maică, dar v-am zis că nu l-am văzut.
Pleacă potera, iese Pintea de sub fusta babii şi-i zice:
– Babo, dacă stătea potera, cred că te pupăm şi-n cur!
BABA: Ba cred că mă pupăi pe sculă, că eu sunt Baba Novac!
